image

Poate sunt mii de oameni care au scris mai bine decat mine despre Ziua Majestatii Sale, insa ceva ma indeamna sa imi astern si eu gandurile despre aceasta zi.

A fost intra-adevar incredibil… Nu am crezut ca voi apuca momentul in care un Rege al Romaniei se va adresa Parlamentuli! Sincer creierul meu refuza sa gandesca ca asa ceva este posibil, intr-o lume politica ce dezavueaza orice poate fi catalogat normal. In prima ora dupa discurs am fost inca sub vraja evenimentului, parca si acum este o reverie….

Inca ma simt coplesit, mic, cu ochii miciti si capul plecat…..sunt contemporan cu acest eveniment si cu Majestatea Sa. Ce onoare avem! Inca ma gandesc cum voi putea sintetiza in cateva vorbe ziua de ieri, cand voi povestii copiilor mei!

Repet, este incredibil, intreaga lume ne-a stat alaturi si toti impreuna pentru Rege!

Romania in sfarsit isi arata tuturor traditia, istoria si continuitatea spiritului monarhic.

Chiar daca azi ne vom intoarce la cotidienele noastre can-can-uri…evenimentele de ieri vor ramane lung timp si adanc marcate in inimile noastre.

La multi ani Majestate!

Al dumneavoastra,
Radu Mihail

Lumea sa rada de aceasta afirmatie, insa sentimentele mele fata de Tara sunt reale; pentru mine nu reprezinta un subiect desuet si nu le rostesc pentru a imi creste prestigiul in preajma marilor sarbatori ale acestui Neam.

Sentimentele mele nu sunt adresat unui Popor fictiv, gasite in paginile romantice ale lui Iorga, ele sunt adresate oamenilor din strada si locurilor reale. Ele reprezinta incununarea vietii mele pana in acest moment.

De ce ne e frica sau rusine sa spunem franc aceste cuvinte? Ma gandesc, ca acest lucru pleaca prima oara din familie, din cei 7 ani de acasa. Este rolul parintilor sa sculpteze oameni care isi iubesc Tara si o pun inaintea oricarui alt lucru. Nu exista onoare si indatorire mai mare si mai sfanta decat aceea de a fi particica la continuitatea romanismului.

Rog pe cei care spun ca nu isi iubesc Tara, sa imi spuna ce ar fi ei daca li s-ar sterge din memorie elementul, originile si traditiile noastre? Unde s-ar incadra ei? Ce identitate ar avea?

Evident nu astept raspuns la aceste intrebari, nici nu il vreau. Vremea ineptiilor a trecut. Este momentul sa luptam pentru Tara noastra, sa ne ridicam la „lupta” cea sfanta a continuitatii. Ce s-ar fi intamplat cu noi daca ilustrii nostri inaintasi ar fi pus, chiar si o secunda, o umbra peste sentimentul lor national?

Nu un guvern si nu un presedinte creaza o natiune demna. Este inatorirea si crezul nostru, indatorirea de a propasii aceasta Natiune. Cu nimic nu pun mai prejos un Roman in fata unui strain.

Daca astepta ca un Presedinte sa ne lumineze este gresit. Fiecare poate sa isi caute lumina si iubirea fata de Tara. Cine nu vrea, sa plece!! Nu avem nevoie de oameni sovaielnici cu interesele nationale; ele sunt SACRE.

Primul pas spre demnitate nationala ar trebui sa treaca mai intai prin respectul fata de insemnele noastre. Ce lucru poate fi mai simplu decat acela de a te ridica la intonarea Imnului National, sau de a pleca capul in fata Tricolorului?

Al dumneavoastra,

Radu Mihail

Excelenta Voastra,

Recunosc ca suntem adversari din punct de vedere politic, insa nu putem fi dusmani.

Nu contest cu nimic bunele dumneavoastra intentii, insa domnii Ministrii din Cabinetul pe care il conduceti trebuie supusi oprobiului. Un ministru al Romaniei ar trebui sa exprime demnitatea unei natiuni, ori prin atitudinea lor actuala, nu fac altceva decat sa o stirbeasca prin fiecare atitudine si fiecare opinie pe care o au.

Posibil sa nu luati in seama opinia mea, cu atat mai rau pentru mine, insa Tara va judeca activitatea Domniei Voastre, cu atat mai rau pentru dumneavoastra, insa important este doar acest Popor, care suporta cu stoicism situatiunea actuala. Care este vina lui? Inainte de toate lucrurile lumesti, inainte de pretul benzinei si inainte de impozite, este atitudinea Guvernului care nu trebuie sovaie in gandire si actiune. Acest Popor are nevoie de repere morale, insa ce primeste in loc? Este antrenat zilnic intr-un spectacol ieftin, unde politicenii nu stiu decat sa se eschiveze si sa repete fara propria lor judecata opiniile exprimate.

Daca in treburile marunte nu trebuie sa intrebati poporul, in marile chestiuni ale fiintei Tarii trebuie sa fiti intr-un deplin consimtamant cu el, si trebuie sa ascultati cand va spune ca ati pierdut suportul lui.

Unde sunt elitele acestei Tari? Oare nu poate sa conduca mai bine Ministerul de Finante un expert de la BNR, sau Ministerul Sanatatii un om din sistem? De ce portofolii de importanta vitala ca acestea trebuie sa fie conduse de oameni politici fara nici o legatura cu acel domeniu?

In 1990 se spera ca o sa fie bine, insa lumea vede cei 21 de ani ca un cosmar ce nu se mai termina. Si cine e de vina pentru aceasta situatiune? Si Domnia Voastra in egala masura precum si ceilalti premieri antemergatori. Nu poti luat decizii fara o viziune, astfel duci la pierzanie o natiune, care se afunda intr-un abis al disperarii, fara sa mai vada iesirea.

Daca am parut patimas, va rog de pe acum sa ma scuzati, am incercat sa fac o analiza nepartinitoare si sa incerc incerc sa exprim un context, fara sa arunc cu vinovatii asupra Domniei Voastre.

Cu deferenta si cu speranta in Bunul Dumnezeu,
Radu Mihail

Nunta simbolurilor

29/04/2011

Fiind invitat la Londra, impreuna cu familia, zilele acestea cu ocazia nuntii regale, am realizat (inca o data, daca mai era nevoie), oportunitatea ce o reprezinta monarhia pentru o societate. Intre aceasta institutie si populatie s-a creat o legatura mai puternica decat ne putem imagina noi. Regina nu este privita ca un simplu element institutional, Ea face parte din rutina zilnica a britanicilor, este in casa cu ei, la masa cu ei, este un simbol asupra caruia nimeni nu isi poate exprima oprobiul, Majestatea Sa trancedand institutiile, devenind icoana unei societati.

Acest lucru l-am putut observa si azi pe strazile Londrei, cu toate ca era o zi libera, acesti oameni au iesit pe strazi dintr-un pur sentiment de dragoste pentru Regina si pentru Casa Regala, desi se anuntase o ploaie torentiala. Au iesit pe strazi penru a vedea un semn mic, o mica fluturare a mainii a Majestatii Sale. Acesti oameni nu se asteapta de la Regina lor sa scoata la suprafata economia gri sau neagra, nu se asteapta sa se duca la inundatii pe un pod distrus, ei vor o simpla carmuire morala, asteapta acel semn care sa le spuna ca merg in directia buna.

Exista azi o polemica infioratoare asupra raportului de plusuri si minusuri in privinta revenirii la un sistem monarhic in Romania, insa din pacate, noi, nu stim ce sa discutam, sau la ce sa ne asteptam de la un Rege.

Majestatea Sa Regele Mihai a dat inca o data un semnal intregii tari ca este probabil singurul lider respectat al Romaniei, avand parte de primiri si omagii din partea tuturor reprezentantilor Casei Regale Britanice cat si reprezentantilor Londrei. Insa, ca de atatea ori, modestia Majestatii Sale, care in timpul receptiei de la Mandarin Orange Hyde Park a fost in centrul atentiei, acolo fiind capetele incoronate ale Europei, cat si Membrii ai Familiilor regale din estul continentului, nu o sa pluseze acest lucru. De ce? Simplu, nu are nevoie, Majestatea Sa stie care este locul Lor in acest context, este randul Romanilor sa descopere ce face Casa Regala pentru Tara. Aceasta institutie dedicata totalmente Romanilor nu are nevoie de PR, isi face tacuta datoria fata de tara, fara sa astepte laude si recompense din partea compatriotilor.

Ne-am uitat cu totii azi la aceasta ceremonie, si aproape ca am fost gelosi pe britanici, insa daca ne intoarcem in propria istorie, nu cu mult, ci acum 70-80 de ani, vom descoperi ca si in Romania erau asstfel de celebrari ale fericirii regale, unde oamenii luam parte in numar covarsitor. Insa nu stim si nu ne intereseaza, dar tanjim dupa ceva ce am putea aveam.

Cu speranta in Dumnezeu si cu credinta in Majestatea Sa si in Casa Regala Romana, sper, ca aceasta sa isi faca datoria fata de Tara, indiferent de conditiile interne si la fel de impartiala fata de puterea poltica ca si pana acum.

Al dumneavoastra,

Radu Mihail

Actualmente fiinta romaneasca e total schimbata fata de ceea ce noi, conservatorii unor vechi cutume stim si ne imaginam. Ignoranta, lipsa sperantei si mai presus de toate opresiunea unei clase politice aservite unor interese obscure au reusit in sfarsit sa creeze omul nou, insa unul nedezvoltat care poate concura cu succes omul preistoric, interesat de nevoile de baza, lasand cultura si dezvoltarea intelectuala pentru vremuri mai bune.

Probabil astazi, daca ar reinvia toti vechii taranisti, liberali si conservatori, acestia ar fi incapabili sa genereze schimbarea. Paradoxal cu noul nostru eu, toti vrem sa ne schimbam. Cum am putea?! Trebuie sa recunoastem ceea ce suntem si sa incercam sa mulam actualul model peste dorintele noastre.

Nu poate exista o diversiune psihica mai mare decat cea actuala, in care abundenta principiilor sunt mixate intr-un amalgam de persoane cu moravurile lasate acasa.

Si probabil cel mai grav lucru dintre toate este factul ca am uitat sa luptam. Initiatorii Fenomenului Pitesti ar fi probabil invidiosi pe rezultatele obtinute de societatea capitalista si burgheza.  Daca in anii 50, 60 sau 80 ai secolului trecut aveam un dusman comun impotriva caruia de raliam, acum suntem dispersati si cuprinsi de pasiuni si patimi electorale si politice ce transced ceea ce ar trebui sa insemne viata politica si apartenenta politica. Lispa unui crez politic, impartasirea numai de culoare nu si de fond a unei doctrine, fac din actuala clasa politica una de marsavi ce tind numai spre o propasire aparenta a unui spirit ce tinde sa se sfarseasca pana si in conceptia seniorilor.

Probabil nici o generatie de clone ale domnilor Maniu, Coposu, Ratiu si Bratianu nu ar mai putea schimba prea multe; dintr-un singur considerant: acesti oameni ar fi incapabili sa impuna si sa treaca peste vointa nationala. Ei nu ar fi avut nici macar o vena in care sa pulseze sange autocratic.

Ne ramane o singura solutie:  sa ne impacam cu ceea suntem si sa incercam sa revenim cat mai mult la la standardul actual de oameni si societate civilizata.

Al dumneavoastra,

Radu Mihail

In conditiile actuale cer numai decat demisia actualului guvern, si inceperea urmaririlor penale improtriva ministrilor care se fac vinovati pentru decaderea economica si morala a societatii noastre!

Este in antagonism cu gandirea mea cum un guvern poate fi masoochist cu propria sa fiinta. Este inacceptabil cum am putut tolera un guvern execrabil care lupta in contra vointei nationale si nu se bucure nici macar de suportul propriului electorat.

Sa plece domnu Boc, si doamna Udrea, tara are nevoie de oameni responsabili care sa ii carmuiasca viitorul. Nu avem nevoie de persoane cocarjite de propriile greseli si indatorate moraliceste in fata patronilor lor, ce fac un mecenat murdar pentru interesul tarii noastre.

O parte de vina o poarta si domnul Presedinte. Ca seful al statului avea responsabilitatea sa intervina si sa indrepte greselile. Din pacate continua sa tolereze acet executiv. Ori prin acest lucru, ma face sa ii cer si Domniei sale demisia, una de onoare in fata tarii!

Al dumneavoastra,
Radu Mihail

Unirea din inimi

14/01/2011

Frati Romani,

De o parte si de alta a Prutului, a venit momentul sa inlaturam o granita anacronica, atat de pe harta, cat si din inimile noastre!

Este momentul sa trimitem in crematoriul istoriei pe toti cei ce ne-au stat, sau pe cei ce ne stau in calea acestui Maret Deziderat.

Nu mai avem rabdarea sa asteptam, sa spunem raspicat la unison: Vrem Unirea cu Tara! Sa ne auda de la Paris la Moscova. Aceasta este vointa noastra!

Este dreptul nostru inalienabil sa pasim impreuna frate cu frate, in Europa. Cum am putea noi Romanii sa ne simtim impliniti din moment ce nu ii avem langa noi pe fratii nostrii basarabeni?

Frati Romani,

Sunt moldoveam, sunt si ardelean, sunt si muntean si dobrogean. SUNT ROMAN!!! Ori fara de teritoriile si fratii mei sufar de un grav handicap moral. Cat sa mai asteptam ca demagogii de la Bucuresti si Chisinau sa se hotareasca asupra Unirii?

Ori nu domnilor, este decizia noastra! Este vointa si devotamentul nostru fata de o singura tara! Una si numai una: Romania; de la Chisinau la Timisoara si de la Cernauti la Balcic.

Cum putem trai linistiti cand stim ca nu suntem impreuna? Dumnezeu ne-a pus la greaua incercare a istoriei, insa acele momente au trecut! Au trecut inca 21 de ani de atunci si ne comportam intr-adevar ca doua natiuni straine. Acum e momentul sa fim uniti si solidari! Uniti-va frati Romani!

Doar impreuna putem reusi! Doar impreuna putem sa fim ceea ce am fost, si mai mult!

Al dumneavoastra,
Radu Mihail